predestinare Vs. liberul arbitru

nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad o femeie mai rasarita pe strada, ma uit mai mult la ea decat m-as uita la orice altceva (ex. masini, case, afise, magazine...). intr-o secunda deja i-am masurat variabilele: fata (e principalul lucru), fundul (trebuie sa aibe, balanta sa se incline inspre Mare), sanii sunt doar bonus, si per total sa nu intre la supraponderali (slabele nu-mi plac deloc). la finalul analizei fulger dau si verdictul: merge sau nu merge, buna sau nu e buna. n-am sa explic diferenta dintre una care e Buna si una care Merge :)

mergeam azi cu masina inspre birou si tot "imi sareau" in ochi diverse siluete, absolut toate trecand prin acelasi proces de analiza. mi-am dat seama ca mergand destul de repede, eram nevoit cateodata sa intorc capul, fara sa mai conteze ce naiba face gigelul din fata mea. si stau nitel si-mi dau seama ca asa nu se mai poate. trebuie sa renunt la "sportul" asta, ca oricum nu ma aleg cu nimic. nu-mi voi gasi perechea pe strada, asta e clar. si de mi-ar placea foarte mult de un pieton feminin, nu ma vad oprind masina pe dreapta si bagandu-ma in seama cu respectiva. zis si facut.

mai corect, incercat. mi-am propus sa ma uit numai la trafic, la masinile din fata. 10, 15 secunde a functionat, pana cand o blonda pe trotuarul din dreapta. pai n-am apucat sa rationez ca Trebuie sa nu ma uit la ea, decat dupa ce i-am si dat calificativul "Buna Rau". hopa, ce naiba e asta? nu mai sunt la control. cine comanda aici?? ma ambitionez, privirea mereu inainte. o bruneta inalta, pantaloni albi stransi pe fund, bluza cu plasa alba, ochelari fitza. am zis ca rup volanul. deja aveam nervi. am mai mers, concentrat sa ma uit numai inainte. degeaba. parca am radar. cum era cate una tanara, cum imi zburau ochii intru-totul pe ea. scanam, dadeam calificativ. am dat vina pe obisnuinta, pe gest, ca a devenit reflex. oare?? dar de ce la babe nu ma uit. deci cumva se scaneaza oamenii si se da semnalul doar cand apar femei frumoase. interesanta chestie. hmmm....

si rationez mai departe. de ce ma uit dupa Ele? e vreo obsesie? nu cred, vazand ca si prietenii cu care merg in masina fac la fel. de multe ori aud observatia acuzatoare "-ai vazut-o p'aia???". "-nu". "-ce buna era!". asadar nu cred ca e obsesie, ca altfel am fi toti obsedati, nu? (parca si aud femeile care citesc aceste randuri, gandind "e, nu sunteti??? toti sunteti niste obsedati!"

o fi ca nu mi-am gasit inca perechea. cea de suflet, nu cea de un weekend, sau de placeri trupesti. aha, se prea poate. dar uitandu-ma dupa toate femeile pe strada clar nu o voi gasi. nu in felul in care ma uit si merg inainte. atunci, nu mai caut, nu ma mai uit, nu mai fac nimic. astept sa apara cumva. doar de aia se zice ca e soarta. ca iti e sortit, predestinat. adica deja e scrisa povestea vietii mele. eu doar trebuie sa traiesc si sa urmez cursul. dar teoria asta nu mi se pare corecta sub nici o forma. pai orice as face, s-ar zice ca asa imi era scris. dar cum poti verifica ca nu am facut ceva altfel decat imi era scris?? cine poate spune "-bei gigele, vezi ca te-ai abatut de la Scenariu!". nimeni, absolut nimeni. teoria asta e facuta de/pentru cei care tolereaza greu esecul sau vestile proaste. asa pot trece mai usor peste nenorociri, peste ghinion. "asa i-a fost scris, n-avem ce face, mergem mai departe...". dar NU e asa. nu cred asta.

cred in liberul arbitru. si mai cred in Dumnezeu. faci ce vrei, esti liber sa faci ce vrei. daca POTI sa faci un lucru, esti liber sa-l faci. atat doar ca vei suporta consecintele, vei suporta urmarile. daca faci un lucru bun, vei fi laudat probabil, sau vei fi iubit mai mult sau ti se va intampa un bine. iar daca faci un lucru ce face rau altora, vei primi si tu la fel. de asta m-am convins de atatea ori. El e acolo, SUS, vede, si imparte tuturor, dupa fapte ;)

dar aici e o chestie care ma pune pe ganduri: acum ceva vreme, cand nu am mai cautat, a aparut Ea. din senin, fara nici o influenta din partea mea. acum, tot a trebuit sa "bag ceva vrajeala" pentru a o fermeca. n-a mers, asa ca m-am intors cu spatele, am ignorat-o. dupa ceva vreme am aflat ca atunci i s-a pus Ei pata pe mine, atunci m-a vrut (se verifica teoria despre chestiile ilogice la femei dintr-un post anterior). si ne-am avut. dar, in fond, Ea a aparut intr-un loc si intr-un moment in care credeam cel mai putin ca imi voi gasi perechea. pur si simplu mi-am vazut de ale mele si BANG, a aparut.

acum, nu mai stiu ce sa cred: daca e s-o pun pe seama soartei, nu pot digera, pentru ca nu cred in soarta. dar nici eu nu am facut nimic sa zic ca e "lucrarea mea" pana la urma. adica atunci cand am vrut-o, ea m-a refuzat (a trebuit sa ma vrea ea pe mine nitel mai tarziu). deci, m-am trezit cu ea pe cap. adica s-a intamplat pur si simplu, un fel de "asa a fost scris"

sa caut perechea sau sa astept sa pice de undeva?... asta-i intrebarea zilei. (daca vi se pare prea intortocheat ce am scris, mai cititi o data si veti pricepe ;)

ATB - No Fate