- intr-un cuplu.... El vine obosit acasa, dupa un examen, se culca. Ea pleaca la Ea acasa cand El dormea. explicatia a fost ca i-au venit dracii ca Ei i s-a facut foame si El dormea... pe cat de aberant, pe atat de infantil mi s-a parut
- alta Ea. alt El. Ea il iubeste la nebunie, desi s-au despartit demult. Ea il vrea nespus. s-au intalnit. s-au plimbat. Ea nu prea a vorbit cu El, nici nu prea s-a uitat la El. cica n-o mai interesa personajul. ii veneau in minte lucrurile facute de El Ei.... dupa despartire, iar si-l doreste la nebunie... WTF?!?!?
- alt cuplu. de afara pare frumos. inauntru nu e tocmai roz. de altfel, nu e roz cam deloc. cica ar dori sa se desparta. si ii ascult pe fiecare. pe rand. ciudat dar ambele parti au dreptate in felul lor. evident, a gresit fiecare. de asta nu ma indoiesc. dar problemele sunt innodate. escaladeaza dintr-un mica intr-una nitel mai mare si tot asa. "dom'ne, asa nu se mai poate". si au ani de zile in spate de convietuit..... dar nu mai gasesc o cale de impacare. parca fiecare orice ar face, e impotriva celuilalt cumva.
- mai e un cuplu. Ea s-a suparat pe El ca El nu a facut o impresie nu tocmai placuta cand Ea era cu colegii de munca, intr-un club. drept urmare.... doua zile a fost suparata... cand putea f. usor sa discute calm, sa explice ce a deranjat-o si sa ii ceara Lui ca pe viitor sa fie mai atent. dar nu. a trebuit sa presteze cu mare finete rolul de suparata. acum nu stiu El cum a procedat in aceasta perioada cu Ea. e determinant pentru viitorul relatiei.... intelegeti voi. doua variante: sa fie "catelusul" cel cuminte si ascultator pana i se face mila Ei, sau Barbatul care isi recunoaste greseala si va avea grija ca in viitor sa nu o mai repete. e o mare diferenta, cu consecinte cat se poate de serioase ;)
- si mai e o Ea. cauta barbatul ideal. dar nu merge "la risc". de fapt, nu ofera absolut nimic. dar se asteapta sa primeasca. ar trebui ca El sa dea totul, destula vreme, pana ca Ea sa se hotarasca daca da si Ea... ce are de dat. traim in secolul vitezei... nu stiu cine naiba mai are asa rabdare (care, intre noi fie vorba, mi se pare sincer prostie)
- mai e un cuplu. cand sunt impreuna. cand nu sunt. de iubit, se iubesc. inca mult as spune. nu vor sa recunoasca deschis. cand o parte o ignora pe cealalta, partea "ignorata" face crize de nervi. "de ce ma ignora. ma apuca spumele. nu ma suna, nu vb cu mine pe mess", asta dupa ce, in prealabil, anunta ca nu mai este interesata de cealalta parte, ca nu mai vrea sa auda, nu mai vrea absolut nimic. dar orgoliile.... prea mari pentru binele lor. sau chiar asa de bun o fi "sexul de impacare" ?!?....
cat despre mine, m-am resemnat. raman doar Corect. pana la capat!
surpriza placuta as spune. m-a sunat sambata "bunul prieten". cel care, la final, a ramas pe afara :) ce mai fac, sa vin in nu-stiu-ce club. ca ii pare rau de ce a facut. a fost, intre timp, pe la mine pe acasa (eu nu eram) sa-si ceara scuze si mie, si parintilor mei. nu isi explica gestul facut. era foarte beat. si regreta nespus. sa nu mai fiu suparat pe el. ca sunt prietenul lui de multi ani. etc... adevarul e ca m-a cam pus pe ganduri. m-a cam "inmuiat" gestul lui. si sambata noaptea, cand am vazut cine ma suna.... l-am iertat. singura si ultima sansa. sper sa nu-si bata joc de ea (sau de mine). de dus, nu m-am dus. deja eram in IDM la o partida de biliard cu o frumoasa Ea ;)
..si tot sambata, ajung prin cora, sun o prietena. sa o intreb daca are ceva de cumparat, tot eram acolo. avea mobilul inchis (adica mi-a raspuns gagica robotizata cu "esti in reteaua orange" si ma bucur nespus ca sunt in ea. in retea). ii spun aseara ca am sunat-o si ca avea telefonul inchis (sau fara baterie). nu m-a crezut. i-am facut o poza la telefon cu apelul dat si ora. sa inlatur indoiala. dupa ce a vazut poza mi-a spus ca "acum te cred". desi i-am spus de cand ne-am cunoscut ca NU MINT de fel. deci increderea se castiga. nu iti este atribuita 100% de la inceput si, daca nu esti corect, incepi sa mananci din procent. dar ce te faci cand cineva iti insala increderea? tu automat devii mai precaut, mai banuitor, verifici in plus cele relatate. deh, persoanjul are "cazier"... consider comportamentul clar justificat. iar cel in cauza iti spune ca "esti nebun"?!? cum ar trebui procedat in aceasta situatie?
ma enerveaza cei care mint, de multe ori "pe fata". cum naiba cred ei ca nu se va afla ca au spus o minciuna??? sau cand e un lucru evident dar ti se spune ca nu asa. ca e cu totul altfel. si ca esti (din nou) nebun ca poti gandi (de fapt) adevarul. si dupa ce sapi mai mult, ajungi la adevar. de fapt, la ce te-ai gandit de la bun inceput. si "inculpatul" recunoaste cand e pus in fata probelor de netagaduit. dar ce face atunci??? isi cere scuze!!! a gresit si de asta a mintit. dar tu stiai de la bun inceput. atunci te facea NEBUN. chiar insista. aducea si motive bune sa crezi ca esti. acum isi cere scuze..
nu merita sa te lasi. cauta. trebuie sa gasesti ceva care sa iti sustina banuiala. si, de cele mai multe ori, cu ceva efort, vei afla adevarul. e rasplata pentru efort pe o parte. pe de alta parte, e rasplata ca ai crezut IN TINE!!
azinoapte aveam moral jos. nu intrebati de ce ca nu stiu sa va raspund. am vazut It's All Gone Pete Tong pentru a "n"-a oara. dupa film vroiam sa zbor. m-am suit in masina, am pus un mix extraordinar (Destination Greece mixed by John Grammatis - n-are legatura cu muzica greceasca) si am facut o tura de oras. azinoapte a dj saved my life......Reeves feat. Alanah - Lonely (In Search Of Sunrise - Vol. 6 Ibiza mixed by DJ Tiesto)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu